Păpădia se numeşte în
limbaj popular şi buhă, cicoare, crestăţea, floarea-mălaiului, flori-galbene,
lăptucă, lilicea, niparticli, papagăinii, pui-de-gîscă. Această plantă, văzută
pe pajişti şi toate întinderile de iarbă şi considerate de mulţi o buruiană
supărătoare, reprezintă pentru omenirea suferindă o plantă de leac deosebit de
valoroasă. înfloreşte în aprilie-mai pe toate păşunile, lizierele, cîmpiile şi
orice suprafaţă cu iarbă - un covor floral galben care ne entuziasmează an de
an. Planta evită locurile foarte ude. Are două proprietăţi remarcabile: Ajută
în bolile biliare şi în cele hepatice. Inainte de înflorire se
colectează frunzele, primăvara sau toamna rădăcinile, iar tulpinile în timpul
înfloririi. întreaga plantă are efect tămăduitor. Eu însămi mi-am creat un
obicei din a pune, cum se face primăvară, întreaga plantă pe masă în formă de
salată sau de a prepara la cină o salată de păpădie amestecată cu cartofi şi garnisită
cu ouă cleioase. Cand am fost în Iugoslavia la cură, pacienţii primeau zilnic
la masă, pe langă alte feluri de salate proaspete, şi un castronaş cu salată de
păpădie. Medicul, un renumit specialist în bolile de ficat, a răspuns lâ
întrebarea mea referitor la această problemă că păpădia are o influenţă cat se
poate de benefică asupra ficatului. Astăzi ştiu că tulpinile proaspete, din
care se consumă 5-6 pe zi în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică (durere
foarte acută pînă sub omoplatul drept). Ele sînt de folos şi în diabet. Diabeticii
ar trebui să mănînce aceste tulpini, pînă la 10 pe zi, atat timp cat
păpădia este înflorită. Se spală tulpinile cu flori cu tot, abia după aceea se
îndepărtează floarea şi se mestecă încet tulpina. Aceasta are la început un
gust amărui, este acrişoară şi zemoasă şi se aseamănă cu andivele. Oamenii
permanent bolnăvicioşi, care se simt abătuţi şi obosiţi, ar trebui să facă o
cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Se vor minuna de efectul lor
extraordinar. Ele ajută însă şi în alte afecţiuni. Ne scapă de mîncărimi,
eczeme şi erupţii, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de
tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără
dureri calculul biliar, ele stimiulează activitatea hepatică şi
biliară. Pe lîngă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de
sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburarilor de metabolism. Datorită
efectului său depurativ, ajută şi în artrită şi reumatism;
inflamaţiile ganglipnilor se retrag, dacă se ţine pînă la sfîrşit cura de
3-4 săptămîni cu tulpini proaspete. In icter şi în afecţiunile splenice,
păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes. Rădacinile de păpădie, mancate
crude, la fel ca şi cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de
stimuiare a digestiei, sudorific şi diuretic, precum şi stimulant. Ele
fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sîngelui
îngroşat.
Vechile cărţi despre plante
medicinale istorisesc că femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia
preparată din opărirea plantei şi a rădăcinii. Obişnuiau să-şi spele cu ea ochii
şi faţa, sperand să capete astfel un „chip mai luminos". Papădia face
parte din acele plante care nu „hibernează", ci le cresc frunze şi in anotimpul rece. în fiecare
primăvara îmi prepar un sirop din flori de păpădie, care are un gust excelent,
fiind în acelaşi timp şi în profitul sănătăţii. La turta dulce pe care o fac de
Crăciun, folosesc numai sirop de păpădie.
Mama mea s-a întalnit odată
cu o femeie care-şi umpluse şorţul cu flori de păpădie. Intreband-o ce face cu
ele, a aflat reţeta pentru prepararea deliciosului sirop de păpădie, pe care,
la rîndul meu, o transmit mai departe: Se pun de 2 ori cîte 2 maini pline de
flori de păpădie într-un litru de apă rece. Se pune la foc mic pană începe să
fiarbă, se lasă să dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc şi se lasă
totul să stea peste noapte. A doua zi, se goleşte conţinutul într-o sită, se
scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amestecă cu 1
kilogram de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămîie tăiată
felii (coaja se aruncă dacă a fost tratată cu substanţe chimice). Mai multă
lămîie acreşte prea tare. Oala se pune fără capac pe maşina de gătit. Pentru a
se păstra toate vitaminele, se dă la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se
evaporă fără a fierbe. Siropul se pune la răcit o data, maximum de două ori, ca
să i se poată stabili adevărata consistenţă. N-are voie să devină prea gros,
căci s-ar zaharisi după o păstrare mai îndelungată, dar nici prea subţire, căci
atunci ar începe să fermenteze după un timp. Trebuie să devină un sirop adevărat,
vascos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolute delicios.
Odată lucra la noi un
tamplar căruia îi pregătisem pentru cină un platou cu hrană rece, în timp ce
familia mea se delecta cu felii de paine cu unt unse cu acest sirop de păpădie
proaspăt preparat. Şi tamplarul nostru a avut poftă să guste. Crescător de
albine fiind, nu m-a crezut că am făcut singură „mierea". A fost încantat
şi mi-a spus că siropul putea fi doar cu greu deosebit de mierea veritabilă. Aş
dori să mai remarc că bolnavii de rinichi nu suportă bine aciditatea mierii
naturale, în timp ce siropul de păpădie este mai sănătos şi le prieşte.
Această plantă medicinală
valoroasă ocupă un loc însemnat în medicina populară. Din păcate, ea este
cunoscută greşit de cea mai mare parte a populaţiei şi considerată o buruiană
incomodă. Intr-o procesiune de Joia Verde m-a frapat un flăcăiaş care era
stegar şi avea faţa desfigurată de acnee. I-am atras mamei lui atenţia
asuprâ efectului depurativ al urzicii şi păpădiei. Mama nici nu ştia care-i
păpădia, deşi era departe de a fi o locuitoare de metropolă, ea trăind în
orăşelul nostru. Cand i-am explicat despre ce plantă este vorba, mi-a declarat
revoltată că doar n-o să-i ofere fiului ei asemenea buruieni.
MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: Se pune peste noapte 1 linguriţă (cu vîrf) de rădăcini în 1/4
litru de apă rece, se încălzeşte a doua zi pînă începe să fiarbă şi se
filtrează. Această cantitate se bea, înghiţitură cu înghiţitură, 1/2 oră
înainte şi 1/2 oră după micul dejun.
Salată: Din frunze
şi rădăcini crude, proaspete (a se vedea fragmentul respective de text).
Tulpina: A se mesteca bine şi a se mînca zilnic 5-10 tulpini crude,
spălate.
Prepararea siropului: A se vedea fragmentul respectiv de text!
