duminică, 29 aprilie 2012

PÂPĂDIA (Taraxacum officinale)


Sursa: "Sanatatea din gradina Domnului" de Maria Treban

Păpădia se numeşte în limbaj popular şi buhă, cicoare, crestăţea, floarea-mălaiului, flori-galbene, lăptucă, lilicea, niparticli, papagăinii, pui-de-gîscă. Această plantă, văzută pe pajişti şi toate întinderile de iarbă şi considerate de mulţi o buruiană supărătoare, reprezintă pentru omenirea suferindă o plantă de leac deosebit de valoroasă. înfloreşte în aprilie-mai pe toate păşunile, lizierele, cîmpiile şi orice suprafaţă cu iarbă - un covor floral galben care ne entuziasmează an de an. Planta evită locurile foarte ude. Are două proprietăţi remarcabile: Ajută în bolile biliare şi în cele hepatice. Inainte de înflorire se colectează frunzele, primăvara sau toamna rădăcinile, iar tulpinile în timpul înfloririi. întreaga plantă are efect tămăduitor. Eu însămi mi-am creat un obicei din a pune, cum se face primăvară, întreaga plantă pe masă în formă de salată sau de a prepara la cină o salată de păpădie amestecată cu cartofi şi garnisită cu ouă cleioase. Cand am fost în Iugoslavia la cură, pacienţii primeau zilnic la masă, pe langă alte feluri de salate proaspete, şi un castronaş cu salată de păpădie. Medicul, un renumit specialist în bolile de ficat, a răspuns lâ întrebarea mea referitor la această problemă că păpădia are o influenţă cat se poate de benefică asupra ficatului. Astăzi ştiu că tulpinile proaspete, din care se consumă 5-6 pe zi în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică (durere foarte acută pînă sub omoplatul drept). Ele sînt de folos şi în diabet. Diabeticii ar trebui să mănînce aceste tulpini, pînă la 10 pe zi, atat timp cat păpădia este înflorită. Se spală tulpinile cu flori cu tot, abia după aceea se îndepărtează floarea şi se mestecă încet tulpina. Aceasta are la început un gust amărui, este acrişoară şi zemoasă şi se aseamănă cu andivele. Oamenii permanent bolnăvicioşi, care se simt abătuţi şi obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Se vor minuna de efectul lor extraordinar. Ele ajută însă şi în alte afecţiuni. Ne scapă de mîncărimi, eczeme şi erupţii, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculul biliar, ele stimiulează activitatea hepatică şi biliară. Pe lîngă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburarilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută şi în artrită şi reumatism; inflamaţiile ganglipnilor se retrag, dacă se ţine pînă la sfîrşit cura de 3-4 săptămîni cu tulpini proaspete. In icter şi în afecţiunile splenice, păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes. Rădacinile de păpădie, mancate crude, la fel ca şi cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimuiare a digestiei, sudorific şi diuretic, precum şi stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sîngelui îngroşat.
Vechile cărţi despre plante medicinale istorisesc că femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia preparată din opărirea plantei şi a rădăcinii. Obişnuiau să-şi spele cu ea ochii şi faţa, sperand să capete astfel un „chip mai luminos". Papădia face parte din acele plante care nu „hibernează", ci le cresc frunze şi in anotimpul rece. în fiecare primăvara îmi prepar un sirop din flori de păpădie, care are un gust excelent, fiind în acelaşi timp şi în profitul sănătăţii. La turta dulce pe care o fac de Crăciun, folosesc numai sirop de păpădie.
Mama mea s-a întalnit odată cu o femeie care-şi umpluse şorţul cu flori de păpădie. Intreband-o ce face cu ele, a aflat reţeta pentru prepararea deliciosului sirop de păpădie, pe care, la rîndul meu, o transmit mai departe: Se pun de 2 ori cîte 2 maini pline de flori de păpădie într-un litru de apă rece. Se pune la foc mic pană începe să fiarbă, se lasă să dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc şi se lasă totul să stea peste noapte. A doua zi, se goleşte conţinutul într-o sită, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amestecă cu 1 kilogram de zahăr nerafinat, la care se adaugă o jumătate de lămîie tăiată felii (coaja se aruncă dacă a fost tratată cu substanţe chimice). Mai multă lămîie acreşte prea tare. Oala se pune fără capac pe maşina de gătit. Pentru a se păstra toate vitaminele, se dă la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evaporă fără a fierbe. Siropul se pune la răcit o data, maximum de două ori, ca să i se poată stabili adevărata consistenţă. N-are voie să devină prea gros, căci s-ar zaharisi după o păstrare mai îndelungată, dar nici prea subţire, căci atunci ar începe să fermenteze după un timp. Trebuie să devină un sirop adevărat, vascos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolute delicios.
Odată lucra la noi un tamplar căruia îi pregătisem pentru cină un platou cu hrană rece, în timp ce familia mea se delecta cu felii de paine cu unt unse cu acest sirop de păpădie proaspăt preparat. Şi tamplarul nostru a avut poftă să guste. Crescător de albine fiind, nu m-a crezut că am făcut singură „mierea". A fost încantat şi mi-a spus că siropul putea fi doar cu greu deosebit de mierea veritabilă. Aş dori să mai remarc că bolnavii de rinichi nu suportă bine aciditatea mierii naturale, în timp ce siropul de păpădie este mai sănătos şi le prieşte.
Această plantă medicinală valoroasă ocupă un loc însemnat în medicina populară. Din păcate, ea este cunoscută greşit de cea mai mare parte a populaţiei şi considerată o buruiană incomodă. Intr-o procesiune de Joia Verde m-a frapat un flăcăiaş care era stegar şi avea faţa desfigurată de acnee. I-am atras mamei lui atenţia asuprâ efectului depurativ al urzicii şi păpădiei. Mama nici nu ştia care-i păpădia, deşi era departe de a fi o locuitoare de metropolă, ea trăind în orăşelul nostru. Cand i-am explicat despre ce plantă este vorba, mi-a declarat revoltată că doar n-o să-i ofere fiului ei asemenea buruieni.

MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: Se pune peste noapte 1 linguriţă (cu vîrf) de rădăcini în 1/4 litru de apă rece, se încălzeşte a doua zi pînă începe să fiarbă şi se filtrează. Această cantitate se bea, înghiţitură cu înghiţitură, 1/2 oră înainte şi 1/2 oră după micul dejun.
Salată: Din frunze şi rădăcini crude, proaspete (a se vedea fragmentul respective de text).
Tulpina: A se mesteca bine şi a se mînca zilnic 5-10 tulpini crude, spălate.
Prepararea siropului: A se vedea fragmentul respectiv de text!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu