Sursa: "PLANTELE MEDICINALE din farmacia Domnului" de Maria Treban
Brusturele creste pe maluri de rauri si paraie, în santuri si liziere. Se mai numeste si broscalan, brustur, captaian, lipan, podvalmare, smantanica. Este sensibil mai mare decat podbalul galben, din a cărui familie face parte. Frunzele sale devin mari cat palaria, sunt usor dintate si acoperite cu un puf gri pe partea inferioară. Florile, in nuante de la alb murdar pana la roz pal, au forma unor cosulete si sunt dispuse des pe portiunea superioara a tulpinii. Radacinile, care au actiune antitermica si au fost foarte cautate în timpul epidemiilor de ciumă, se culeg inca înainte de perioada de inflorire. Ceaiul sudorific se administreaza în caz de febra, insuficienta respiratorie, artrita (guta) şi epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, 1-2 cesti. Frunzele mari si proaspete se aplică sub formă de comprese, nu doar la entorse, luxatii şi picioare ranite de prea mult umblat, ci si în orice fel de arsura, în leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.
MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: 1 lingurită rasa de radacini de brusture se pune peste noapte la macerat în 1/4 litru de apă, se incalzeste dimineata si se strecoara.
Comprese: Frunzele proaspete sunt spalate, zdrobite şi aplicate sub forma de compresa. Aceasta operaţie se repeta zilnic de mai multe ori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu